Voluntar responsabil: Maria Cristu, elevă în clasa a XI-a, profil bilingv franceză, la Liceul Teoretic „George Călinescu”

Mariei i se potrivește voluntariatul la „Raftul Verde” ca o mănușă! Ea a găsit aici locul din care poate transmite pasiunea ei pentru Franța și literatura franceză. Iată modul său inedit de a vă invita la lectură:

„Bună, dragilor! Eu sunt Maria Cristu și vreau să vă povestesc cum a fost într-o zi, când am ieșit prin Vivo.
Ați văzut-o pe Madame Bovary? Părea cam plictisită… La cafenea, într-un colț, se prefăcea că citește dintr-un ziar, Javert. A, și l-am văzut și pe Julien Sorel!
Dar să o luăm în ordine! Prima data a intrat în cafenea Michel de Montaigne, tipul ăla erudit și filosof. Să știți că a adus o Renaștere a atmosferei! Era cam plictisitor până să apară el. Pac, apar și Racine cu Boileau, urmați de Corneille. Aveau în buzunare operele clasicilor greci și latini și ziceau ceva de niște piese de teatru pe care le-ar fi scris chiar ei, inspirându-se din antici. Vine și La Fontaine, pe care îl știu încă de la grădiniță, dar nu se așează lângă mine, ci la masa clasicilor.
Voltaire cu Diderot, de cum au intrat, au spus că lor nu le plac chestiile obscure și au cerut să se aprindă luminile în cafenea. În timp ce răsfoiau ditamai tratatele, chiar s-au uitat disprețuitori la cei care stăteau cu ochii în televizor de parcă se închinau hipnotizați unui zeu.
Ei, dar cum ne beam noi fresh-ul ca niște aristocrați, intră Victor Hugo împreună cu Chateaubriand. Strigă „Liberté, Egalité, Fraternité” și ne pun să ne spălăm singuri paharele. N-am putut să ne fofilăm! Stendhal și George Sand erau cu ochii pe noi!
Balzac a făcut să se mai liniștească spiritele. I-a sfătuit pe romantici să fie mai realişti și mai echilibrați, să nu mai pună totul la inimă. Flaubert și Zola ne-au mărturisit că nu există nimic mai frumos decât să observi și să descrii cât mai fidel spectacolul realitatății.
 În colțul celălalt al cafenelei se afla Baudelaire. Pe el realitatea nu-l interesa. Scria absorbit un poem despre o lume de lux, calm și voluptate. Abia când apar Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé si Arthur Rimbaud, începe să se simtă mai în elementul lui și să ne citească împreună niște versuri pline de simboluri și sugestii.
Ei și, în fine, la o masă mare se afla toată gașca aia modernă: Anatole France, André Gide și Marcel Proust care îi îmbia cu niște madlene. Jean Paul Sartre și Albert Camus au spus că nu pot umple golul existențial cu niște biete madlene, pe când Michel Houellebecq a concluzionat că modul în care vedem lucrurile poate fi doar o chestiune de serotonină.
Mi-am terminat fresh-ul liniștită și ne-am salutat, promițându-ne să ne vedem și săptămâna viitoare la Raftul Verde de la Mall. Veniți și voi?